mai vechi

Oare pana unde putem merge cu increderea atunci cand tinem la cineva? Oare cat ne putem lasa prostiti (cu buna stiinta) doar pentru a avea pe cineva langa noi? Oare cat putem la randul nostru sa prostim pe altii doar din egoismul de a nu ramane singuri? Cam multe intrebari retorice pentru o singura seara. Sunt cam sentimentalist in seara asta. Mi-am coborat putin "shield"-ul. Vine vara. Nu am chef sa merg in trend prin toate tarile straine (aka grecia, bulgaria, samd). Am sa petrec inca o vacanta minunata pe litoralul romanesc. Cu toate probleme lui (iar sunt sentimentalist si patriot) mie inca imi place sa merg la mare. Ca atunci cand eram copil si faceam 12 ore din varful moldovei pana la Mamaia. Acum stau in Bucuresti dar parca ajung mai greu sa simt briza marii decat o faceam atunci. Acum cateva zile am citit un blog prin care ni se explica de ce Bucurestiul este un oras atat de aglomerat si cu un trafic infect. Motivul ar fi suprafata lui. Bucurestiul masoara doar 228km patrati si are 1,9 mil de locuitori (cu acte). Berlinul de exemplu cica ar avea vreo 3 mil si aproape 900 de km patrati. Ce multi suntem pe metru patrat. Stam in cutiutele noastre si scriem bloguri . Am petrecut o saptamana frumoasa in Moldova la Iasi si Botosani. Delegatie in parte dar acolo sunt ca acasa. Oamenii stiu sa se distreze prin acele locuri. Am tras cu arcul si am jucat tenis de camp. First time-uri amandoua. Ei au timp. Nu isi traiesc viata la semafor ca noi. Ce nu facem pentru bani. Ne vindem viata pe un salar care ni se pare bun doar ca sa avem impresia ca traim mai bine. Un banc spunea: " si unde e fericirea? Raspuns: Cand da pe langa". Daca nu stiti bancul am sa vi-l spun. Acum va spun doar: Noapte buna! Sa visati frumos.