Sa povestim despre plecari.
Astazi a plecat un coleg din birou. Nimic nou in viata mea. Totusi era unul din colegii cei mai vechi ai mei. De obicei mancam impreuna la pranz. Acum a plecat. Din diverse motive a trebuit sa isi gaseasca o noua cale in viata. Spre binele lui a reusit. Dar nu asta e important. Ciudat e ca atunci cand a plecat, chiar daca nu pot zice ca am fost prieteni si am baut zeci de beri impreuna, am simtit un gol, m-am simtit putin debusolat ca si cum as fi plecat eu spre un nou job. Sunt putin confuz dar sincer nu ma asteptam la aceasta senzatie. Si acum am o stare neplacuta. Simt ca ar trebui sa plec si eu. Dar de ce? Sunt curios cat tine aceasta senzatie. De diverse tipuri de despartiri am tot avut parte in viata. Dar de obicei eu plecam :). Poate ma oftic ca nu am plecat primul :)). Trebuie sa fiu eu primul in toate. Adevarul e ca in fiecare loc de munca am stat intre 6 luni si maxim 3 ani. Aici sunt deja de 3 ani. Oare mi-am atins maximul (sper ca nu)? Inca am vise de realizat. Cate intrebari si dileme doar din cauza unei plecari. Poate sunt doar invidios ca a plecat la mai bine. Sunt un om cu spirit competitiv. Revin peste cateva zile sa vad daca mi-a trecut.
Seara buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu